Cine primește copiii după divorț? Ghid despre stabilirea domiciliului minorului
După divorțul părinților, una dintre cele mai importante și sensibile decizii pe care instanța trebuie să o ia este stabilirea domiciliului minorului. Această hotărâre are un impact major asupra dezvoltării copilului și asupra relațiilor sale cu ambii părinți.
Ce înseamnă stabilirea domiciliului minorului?
Stabilirea domiciliului minorului reprezintă desemnarea părintelui la care copilul va locui în mod statornic după divorț. Potrivit art. 400 Cod civil, dacă părinții nu ajung la o înțelegere sau dacă înțelegerea este contrară interesului superior al copilului, instanța de judecată va decide, odată cu pronunțarea divorțului, la cine va locui copilul. În mod excepțional, dacă niciun părinte nu poate asigura un mediu adecvat, domiciliul poate fi stabilit la bunici, alte rude sau chiar la o instituție de ocrotire, cu consimțământul acestora.
Care este principiul de bază?
Principiul fundamental este interesul superior al copilului, reglementat de art. 263 Cod civil și detaliat în art. 21 alin. 1 din Legea 272/2004. Instanța va analiza fiecare caz în parte, punând pe primul loc siguranța, stabilitatea și dezvoltarea armonioasă a minorului.
Criterii de care ține cont instanța
Instanța evaluează o serie de criterii pentru a stabili domiciliul minorului, printre care:
- Condițiile locative ale fiecărui părinte: spațiul, siguranță, apropiere de școală/grădiniță, acces la servicii medicale.
- Veniturile și stabilitatea financiară ale părinților.
- Disponibilitatea fiecărui părinte de a se implica activ în creșterea și educarea copilului.
- Istoricul de îngrijire și relația de atașament a copilului cu fiecare părinte.
- Disponibilitatea de a colabora cu celălalt părinte și de a menține relațiile personale ale copilului cu ambii părinți.
- Opinia copilului, dacă acesta a împlinit 10 ani (ascultarea minorului este obligatorie), dar și dacă este mai mic, dacă instanța consideră relevant.
- Rezultatele anchetei sociale și ale evaluărilor psihologice sau rapoartelor de expertiză.
Ce este locuința alternantă?
În anumite situații, dacă ambii părinți sunt de acord și pot colabora eficient, instanța poate stabili ca minorul să locuiască alternativ la fiecare dintre părinți, la intervale stabilite (o săptămână, două sau o lună). Această soluție se aplică doar dacă este în interesul copilului și dacă părinții pot asigura stabilitate și continuitate.
Care sunt drepturile părintelui la care nu locuiește minorul?
Părintele la care nu este stabilit domiciliul copilului are dreptul la legături personale (program de vizită), la informare cu privire la educația, sănătatea și dezvoltarea copilului și la participarea la deciziile importante, dacă autoritatea părintească este comună.
Procedura în caz de dezacord
Dacă părinții nu ajung la un acord, instanța va stabili domiciliul minorului, după ce ascultă părinții și copilul (dacă are peste 10 ani sau chiar mai mic, dacă solicită acest lucru). Instanța va analiza toate probele prezentate: înscrisuri, mărturii, rapoarte psihosociale și expertize.
Rolul anchetei sociale
Ancheta socială, efectuată de autoritatea tutelară, are rolul de a evalua condițiile de trai, relația copilului cu fiecare părinte și capacitatea acestora de a răspunde nevoilor minorului. Concluziile acesteia au o importanță majoră în decizia instanței.
Avocat Drept Civil Timișoara – https://avocat-coldea.ro/servicii-avocat-timisoara/drept-civil/
Avocat Dreptul Familiei – Divorț și Partaj Timișoara – https://avocat-coldea.ro/servicii-avocat-timisoara/dreptul-familiei/
Comentarii Recente